Un lac „fantomă” din SUA a revenit la viață și provoacă dispute aprinse. De ce toată America vorbește despre el
Iarna și ploile epice au readus la viață „lacul fantomă” din California (SUA), amenințând, în același timp, orașele și fermele din apropiere. Cândva cel mai mare lac de apă dulce la vest de râul Mississippi, Tulare a fost, în mare parte, secat la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, fiindcă râurile care îl alimentau au fost barate și deviate pentru agricultură. Însă, în urma unor furtuni, ceva spectaculos s-a întâmplat.
„Lacul fantomă” din California a revenit la viață
În luna martie, furtunile puternice au făcut ca râurile scăzute în timpul secetei să se umfle din ploile abundente și zăpada cursă din Sierra Nevada în vale, revărsându-se din canale și diguri rupte în câmpuri.
Totuși, potrivit istoriei, nu este prima dată când Lacul Tulare reapare. S-a mai întâmplat în 1997, un alt an ploios. Dar oficialii susțin că 1983 a fost anul în care nivelul său a atins ultima dată un punct culminant, pe fondul ploilor abundente și al scurgerilor de zăpadă care au scufundat aproximativ 82.000 de hectare.
„La fiecare 15 ani sau cam așa ceva, în urma unei furtuni de iarnă record sau a topirii abundente a zăpezii de primăvară, barajele și șanțurile nu pot reține râurile. Atunci când se întâmplă asta, marea interioară, cel puțin un indiciu al acesteia, se trezește din somn”, a relatat jurnalistul Mark Arax în acel an.
Care este povestea Tulare
La jumătatea distanței dintre Los Angeles și San Francisco, acest bazin dă o senzație ciudată, ușor amenințătoare, de umed sau uscat. Deși se califică drept deșert, având o medie de mai puțin de 10 centimetri de precipitații pe an, se întâmplă să se afle la poalele unuia dintre cele mai generoase bazine hidrografice ale țării – stratul de zăpadă din Sierra Nevada.
Înainte ca agricultura să subjuge râurile montane, în fiecare primăvară, o mare parte din sudul Văii San Joaquin se transforma în mlaștini pline de elani, antilope și de gâște cenușii. Niciun teren nu era mai jos decât acest bazin, punctul terminus al râurilor Tule, Kaweah, Kings și Kern, spunea Arax.
Lacul care a izvorât din apele lor, denumit La Laguna de los Tulares de către exploratorii spanioli, se întindea pe o suprafață de peste 1.780 km², mai mare decât Marele Lac Sărat. Cu ajutorul plutelor și al canoe confecționate din trestii groase de tule, vânătorii pescuiau somon, biban și sturion, în timp ce femeile intrau adânc în ape pentru a căuta scoici și midii.
Recolta a fost atât de luxuriantă încât coloniștii albi au numit zona Mussel Slough, iar în anii 1870, pescarii au navigat pe lac cu goelete și vapoare, unde au prins broaște țestoase terrapin servite ca delicatese în restaurantele din San Francisco.
„Un grup imens de gâște sălbatice ale căror aripi și strigăte, în timp ce se deplasau dintr-un loc în altul, provocau un fel de zgomot răgușit”, scria fascinat Charles Nordhoff, jurnalist newyorkez.
Ce se întâmplă în prezent
Potrivit LA Times, reapariția bruscă a Lacului Tulare a alimentat conflictul într-unul dintre cele mai bogate centre agricole din California, pe măsură ce apele înghit câmpuri și livezi și invadează orașele joase.
Într-o regiune în care principalii proprietari de terenuri agricole au o istorie îndelungată de dispute legate de apă, inundațiile care se revarsă în bazinul lacului Tulare au reaprins tensiunile. Locuitorii din Alpaugh și Allensworth se tem că locuințele lor nu vor avea prioritate în fața creșterii debitelor. Și, pe măsură ce apa a copleșit canalele, au izbucnit revolte cu privire la locul în care ar trebui direcționate inundațiile și ce terenuri agricole ar trebui să se scufunde mai întâi.